Pagini

15 septembrie 2013

nu-mi doresc decât să-i aud venind spre mine


   Este aaaaabsolut fascinant! Este fascinant cum inima-mi tresare din ce în ce mai tare pe măsură ce timpanele-mi sunt atacate de frecvenţa vocii tale. Uimitor, uimitor!
   Este aaaaabsolut fascinant! Este fascinant cum ochii mei te caută peste tot, cum fiecare imagine e transpusă pe creier şi zburdă de la un lob la altul, jucându-se neîncetat cu neuronii. Uimitor, uimitor.
   Este aaaaabsolut fascinant! Este fascinant cum mirosul tău acoperă o gamă foarte largă de parfumuri. Miroşi a primăvară; părul - tot, tot, tot a flori de mai, mâinile - catifelate şi micuţe ca un ghiocel, respiraţia - un munte după primul dezgheţ. Uimitor, uimitor...

   Aseară mi-a fost mai dor ca oricând de tine. Era un timp, când dorul se-nteţea şi nu mai putea fi ţinut în frâu, în care puteam cu uşurinţă să-l potolesc doar cu o doză de tine. Aseară, în acea tăcere absolut sepulcrală, îţi simţeam paşii cum vibrau pe pământ. Iar mie nu-mi păsa decât de asta. Inima mea vibra cu aceiaşi intensitate precum paşii tăi.
Nu-mi doresc decât să-i aud venind din nou spre mine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu