Aaaand... it's gone

   Sunt trează de foarte mult timp, dar eu trăiesc o continuă înlănţuire de imagini, de fenomene psihice şi de idei care apar în conştiinţa omului doar în timpul somnului; trăiesc o pură iluzie! Zbor, mănânc fără să mă îngraş, trăiesc fără să respir, spun lucruri superbe fără să gândesc. Câteva exemple. 

   Cu părul despletit, nearanjat şi ciufulit din cauză pernei, cu cana de ciocolată caldă în mâna dreaptă, ciocolată preparată cu multă dragoste şi migală de mami, cu laptopul (din nou) în braţe şi cu gândul impertinent ce-şi permite să-mi zboare semeţ (parcă făcându-mi în ciudă) stau. Mă gândesc... ba la o persoană, ba la o carte dragă, ba la piesa pe care am văzut-o ieri, la teatru.

   Prima zi de şcoală a fost surprinzător de amuzantă şi destul de interesantă. Se pare că această vară şi-a pus amprenta pe unii dintre colegii mei destul de adânc (e de bine). Nu mă aşteptam la un început mai bun.

   Trec acum, pe cât de subit, pe atât de subtil, la un alt subiect.
   Procesare...
   Ei bine, nu am un subiect. Dacă ar fi să scriu despre ceva... Nu! Mai bine nu... Poate scriu un poem mai încolo.



   Totuşi, îmi permit să pun aici un poem grozav, un poem de Mircea Ivănescu:

Iubire nedesluşită 

să te îndrăgosteşti, atunci, în cele din urmă, de zăpadă, 

adică să ştii bine că e o iubire, în care se va sfârşi 

peste câteva săptămâni prezenţa ei, şi aproape un an 

după aceea are să trebuiască s-aştepţi, de-a lungul zilelor calde, 

sau prin nopţile reci, sau prin ceaţa, dar fără ca ea 

niciodată să-ţi apară înainte, sub paşi, pe mâini, sau 

pe faţă, în toate zilele acestea. (ca în adolescenţă, 

când citiseşi o dată că cea mai bună cale de a suporta 

indiferenţa ei este să ţi-o închipui plecată. doar că acuma 

nu ţi-o închipui absentă - ştii că nimic - ca-ntr-o moarte - 

nu ţi-o mai poate aduce acuma, aici, e ca o moarte). 

şi fără să te gândeşti la asta, ştiind 

că s-ar putea ca până la iarna viitoare tu să n-o mai iubeşti, 

zăpada - şi atunci? trebuie s-o iubeşti în zilele astea mărunte, 

umede, şi murdare, în care ceaţa - se spune asta - mănâncă zăpada, 

şi zăpada e ca o femeie bolnavă - şi tu o iubeşti - 

şi să ştii - fără să te mai gândeşti - c-are să se termine -

Un nou an. Un nou început.

   Frumos! Sunt mai mult decât mândră de mine. O, da. Ironia îmi revine treptat, treptat...
   Ei bine, am decis să mai dau şi eu pe blog (ştiu, 5 zile nu e chiaaaar atât de mult, but still).
   
   Mâine începem, oficial, şcoala. Not sure if happy... or sad.
   Anul trecut... Îmi aduc perfect aminte cum anul trecut doream cu ardoare să înceapă şcoală. Eram nerăbdătoare să-mi cunosc noii colegi, profesori şi... noua şcoală. God! Eram atât de timidă! Mă văd şi acum traversând, cu capul plecat, curtea şcolii. Norocul meu a fost că m-am întâlnit cu câţiva camarazi ce m-au ajutat să-mi mai piară sfiala, să îmi revin, să nu mai fiu aşa emoţionată. Da, eram emoţionată! Dar cine nu era? Era prima zi de şcoală, nu? Dar nu orice zi. Era prima zi de liceu.
   Bruştele perturbări fizice mă doborau. Simţeam cum o mie de cuţite îmi penetrau cu multă forţă stomacul şi inima. Extremităţile îmi erau reci de emoţie. Tremuram. Dar, cu toate acestea, eram fericită. Am început, în sfârşit, liceul. Adesea îmi auzeam verişoara "lăudând" anii de liceu, adesea îmi auzeam tatăl depânând amintiri cu foştii colegi şi prieteni amintiri din liceu, adesea vedeam filme cu liceeni... Mă întristau aceste lucruri... Dar nu şi atunci! Începeam liceul!
   Acum, după un an şi câteva zile, stau aici, cu o cană de ciocolată caldă în mâna dreaptă, cu o carte bună în stânga mea, cu laptop-ul în braţe, contemplând. Liceul m-a schimbat, spun eu. Masa de oameni grozavi pe care i-am întâlnit acolo m-au schimbat. Cărţile bune pe care le-am citit şi recitit m-au schimbat. Am ajuns să iubesc persoane pe care nici în vise nu puteam să le iubesc. Era interzis. Am ajuns să ţin la ei. Am încercat (iar Dumnezeu mi-e martor) să mă împac bine cu toţi şi toate, să-i iubesc, să-i ajut u.a.*. Eu spun că am făcut o treabă bună.
   Un nou an. Un nou început.
   Acum... let the waves take you, mates.

  P.S.: Găluşte cu prune. Ce bine mă cunoaşte buni.


*u.a. - und andere