Fren43210

   Deh! Dacă tot am zis că scriu...

                                                                                              Pentru Diana.

delir sistematic

patru

mă iei în braţe.

musculatura ţi se-atrofiază progresiv.

ajungem într-un punct în care

lupta pentru supravieţuire e mai vitală ca oricând.

trei

insuficienţă de tine.

alterarea inimii în fază avansată.

e permanent.

doi

stai o tură.

#de câte ori nu te-ai asigurat, scumpo?

adesea îţi spuneam să te uiţi în stânga 

(şi chiar şi-n dreapta),

ca nu cumva ambulanţa să te calce.

nu m-ai ascultat.#

unu

fii monstrul de sub patul meu.

trage cuvertura.

apucă-mi piciorul şi du-mă-n lumea ta.

zero

s-a terminat.

Poème de moi.

Postare fără titlu... aparent.

*exersez zâmbetul în oglindă
indefinit 
nebunia m-aşteaptă la uşă.
ochii-clepsidră se scurg
                          se scurg
                              se scurg.

memorie continuă, 
de necontrolat,
automată.
prizonieră-n propria minte.

timpul mi-e irelevant.
trece prea repede
sau prea încet?
de fiecare dată în opoziţie 
cu felul în care aş vrea eu să fie.



   Poème de moi.

Titlul postării

aprinde cuptorul; mi-ai furat lumina ochilor. terminat.
#tentaculele copacului ating broasca
*râie*
trăiesc în fantezie.
#apucă umbra
aici nu se clipeşte nu se mişcă nu se respiră
ai grijă să nu dai delete
trezeşte-te din morţi şi ia cina în familie
#copiază-mi memoria translucidă din borcanul bunicii cu murături albastre
adună lume/ disecţia a-nceput deja
recepţie.
bateria râncezeşte în data expirării#
#ni s-a prescris că laudanumul se ia de două ori pe zi |după fiecare masă|
iarba radioactivă dezvoltă nimic
programaţi suntem de la opţiuni
muncesc să văd, dar n-am bani de auz
#*carbonul e mai ieftin decât aerul*
repaus. 
nu bate
boala mea are o mie de feţe
astăzi aleg boala cu faţă de ghips
astăzi e trei cu topping de mai
astăzi nu rezultă
Page Not Found
terminat.




   Poème de moi.

Durere vie

Roboţii nu repară oameni.

Doar rănile încă îmi rânjesc.
Spuneai că pot dormi pe braţul tău
ca un cadavru purtat de apă.

Înghesuie-ntr-un cotlon îndepărtat
al sufletului tău consubstanţial cu al meu
sfiala.
Din ochi îţi curge sânge otrăvit.

O, inimă schingiuită,
datorită ei ajung o entitate inferioară...
Transformă-mă, dragă, într-o fiinţă superioară.

Ia-mă la tine;
porunceşte-mi laconic: vino,
şi eu să vin.
Amăgeşte-mă cu struguri, 
ademeneşte-mă-n ascunzătoare,
şi eu să vin.

Întotdeauna e aşa.



   Poem scris de moi.

Poem

   Astăzi am decis să postez un poem, un poem scris de, ei bine, mine.
Notă: Având o nouă pagină intitulată Poetica, voi pune de acum încolo toate poeziile scrise de mine pe acea pagină (asta nu înseamnă că nu vor apărea şi aici).

Aşteptăm înmărmuriţi în faţa uşii

Nu cred că e un joc. Nu cred că a fost vreodată. 
Tragic.

În această cameră ne vom găsi sfârşitul.

Cameră mică. Mai mică decât o cutie de chibrituri.

Transfiguraţi, ne apucăm fălcile.

Ne punem cricu'-n gură, numărăm dinţii.

“Cine are mai mult de 20 de dinţi, să şi-i scoată!”

M-am dat cu capul de pereţi.

Am început să simt mirosul şi gustul sângelui.

Aşteptăm înmărmuriţi în faţa uşii.

Uşa stă încă nedeschisă, zgâriată până la refuz,
cu un pregnant miros de la carnea ce atârnă pe clanţă.

Mi s-a spus că mi se va tăia chipul
pentru a fi lipit pe zid
cu gumă de mestecat, zero zahăr.
"E doar un joc."

Mi s-a spus că mă vor dezmembra
pentru a face un puzzle.
"E doar un joc."

Mi s-a spus că mi se va scoate tibia
pentru a face o cheie
să iasă din blestemata cameră.
"E doar un joc."


Mi s-a spus că îmi vor lua coastele
pentru a face o colivie pentru păsărele.
"E doar un joc."

Nu cred că e un joc. Nu cred că a fost vreodată. 
Tragic.