Ahhhh, dar stai! Scormoneam mail-ul şi am găsit un poem scris de mine anul trecut (acum îmi pot permite să spun asta şi, hehe, pare chiar badass). Ăsta cred că este unul dintre cele mai personale poeme şi este, ca să spun aşa, scris pentru şi cu gândul la o anumită persoană (mica poveste: te gândeşti la o persoană, închizi ochii şi scrii; merge). Dar nu contează asta oricum.

   Poem stângaci, DAR

​

şi am vizitat până acum istanbulul

şi galeriile de artă din paris

şi calleja de las flores

şi am fost în pelerinaj la ierusalim

cu tine

când priveai cerul

(iar asta se-ntâmpla destul de des)

lacrimile mele îţi atingeau obrajii

cel mai mult îmi plăcea că

de-ndată ce simţeai prima picătură

îţi deschideai umbrela

pe care mereu o purtai cu tine

umbrela

roşie şi parfumul ţi se împrăştia

pentru că fugeai