Am făcut şi eu cum am crezut mai bine: am fugit de tot ceea ce înseamnă scris, mă iluzionam că îmi pot unge sufletul şi cu altă cremă decât poezia, fie ea în versuri sau nu, îmi îngrămădeam în cap o groază de idei stupide cum că nu, nu pot să fac asta, nu, nu pot să mă bag în seamă aşa, nu. De asemenea, începeam să nu mai simt ce scriu, să gândesc (nu ştiu dacă e verbul ales cu îndemânare) dinainte, să anticipez dinainte cum va arăta poemul... Ceea ce mie mi se pare o absurditate! Am renunţat, aşadar; sau hai să îi spunem vacanţă.
Am rămas setată pe un "proiect" mai vechi, m-a bântuit treaba asta vreo trei luni de când am încetat să mai scriu. Astăzi, de fapt cu vreo cinci zile înainte, mă gândisem să încep din nou să scriu. Încă nu sunt sigură dacă ar trebui să postez treaba asta sau să o las în obscuritatea în care s-a născut.
Nu o să o mai lungesc. Am vrut doar să scriu să îmi dovedesc mie că mai ştiu limba română, nu doar să arăt că, vai de mine, mă pricep la scris sau te miri ce, nu. Am scris, scriu şi voi scrie pentru mine. Nebuni suneţi, da, voi cei ce citiţi blog-ul ăsta.
Un an paşnic şi fericit! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu