Un nou an. Un nou început.

   Frumos! Sunt mai mult decât mândră de mine. O, da. Ironia îmi revine treptat, treptat...
   Ei bine, am decis să mai dau şi eu pe blog (ştiu, 5 zile nu e chiaaaar atât de mult, but still).
   
   Mâine începem, oficial, şcoala. Not sure if happy... or sad.
   Anul trecut... Îmi aduc perfect aminte cum anul trecut doream cu ardoare să înceapă şcoală. Eram nerăbdătoare să-mi cunosc noii colegi, profesori şi... noua şcoală. God! Eram atât de timidă! Mă văd şi acum traversând, cu capul plecat, curtea şcolii. Norocul meu a fost că m-am întâlnit cu câţiva camarazi ce m-au ajutat să-mi mai piară sfiala, să îmi revin, să nu mai fiu aşa emoţionată. Da, eram emoţionată! Dar cine nu era? Era prima zi de şcoală, nu? Dar nu orice zi. Era prima zi de liceu.
   Bruştele perturbări fizice mă doborau. Simţeam cum o mie de cuţite îmi penetrau cu multă forţă stomacul şi inima. Extremităţile îmi erau reci de emoţie. Tremuram. Dar, cu toate acestea, eram fericită. Am început, în sfârşit, liceul. Adesea îmi auzeam verişoara "lăudând" anii de liceu, adesea îmi auzeam tatăl depânând amintiri cu foştii colegi şi prieteni amintiri din liceu, adesea vedeam filme cu liceeni... Mă întristau aceste lucruri... Dar nu şi atunci! Începeam liceul!
   Acum, după un an şi câteva zile, stau aici, cu o cană de ciocolată caldă în mâna dreaptă, cu o carte bună în stânga mea, cu laptop-ul în braţe, contemplând. Liceul m-a schimbat, spun eu. Masa de oameni grozavi pe care i-am întâlnit acolo m-au schimbat. Cărţile bune pe care le-am citit şi recitit m-au schimbat. Am ajuns să iubesc persoane pe care nici în vise nu puteam să le iubesc. Era interzis. Am ajuns să ţin la ei. Am încercat (iar Dumnezeu mi-e martor) să mă împac bine cu toţi şi toate, să-i iubesc, să-i ajut u.a.*. Eu spun că am făcut o treabă bună.
   Un nou an. Un nou început.
   Acum... let the waves take you, mates.

  P.S.: Găluşte cu prune. Ce bine mă cunoaşte buni.


*u.a. - und andere