Colocviile & Festivalul Internaţional de Poezie al Revistei Transilvania

   De ce să mă las mai prejos? Why not writing about Colocviile & Festivalul Internaţional de Poezie al Revistei Transilvania?

   Deschiderea acestui eveniment frumos a avut loc vineri, 28 septembrie (ora 18:00 mai exact), în sala de festivităţi a Bibliotecii ASTRA (corpul A). Manifestările au continuat la Librăria Humanitas sâmbătă şi duminică.

   La Colocvii ne-au onorat din străinătate poeţi cu un renume european deja consolidat şi editori: Gokçenur Ç. şi Zerrin Yilmaz (Turcia), Milan Dobricic şi Dejan Matic (Serbia), şi Ivan Hristov (Bulgaria). 

   Când a fost înfinţată revista? Revista Transilvania a fost înfiinţată in 1868 ca organ al Asociaţiei transilvane pentru literatura română şi cultura poporului român (ASTRA).

   Ce includ Colocviile Revistei Transilvania? Colocviile Revistei Transilvania includ evenimente literare variate, precum lecturi de poezie, lansări de carte, mese rotunde, cluburi de lectură, prezentări de reviste şi o ediţie a Institutului Blecher, prestigiosul club de lectură condus de Claudiu Komartin, premiat al Academiei Române. (sursă)

   Deşi nu am fost prezentă la toate şi deşi festivalul s-a sfârşit, aş dori, totuşi, să pun programul.

COLOCVIILE REVISTEI TRANSILVANIA, EDIŢIA A IX-A /

FESTIVAL INTERNAŢIONAL DE POEZIE, EDIŢIA I

28-30 septembrie 2012

Program

Vineri, 28 septembrie, 17.00, Biblioteca ASTRA, Corp A, Sala de festivităţi

Deschiderea Colocviilor. Prezentarea invitaţilor

Recital de muzică medievală şi renascentistă: Aeternum (Claudiu Conţiu – chitară)

Lecturi de poezie:

           

Ion Mureşan

Alexandru Muşina

V. Leac

Claudiu Komartin – lectură & lansare Cele mai frumoase poeme din 2011,Tracus Arte

Gökcenur C.

Dejan Matic

Ruxandra Cesereanu

Constantin Acosmei

Recital de muzică clasică: cvartetul Intermezzo (Raluca Sfiriac – vioară, Elena Borz – vioară, Terez Mihali – violă, Anca Buţurcă – violoncel)

Sâmbătă, 29 septembrie, 11.00, Librăria Humanitas

Lecturi de poezie:

Milan Dobricic

Ivan Hristov

Ionel Ciupureanu

Rita Chirian – lectură & lansare Asperger, Cartea Românească

Clubul de lectură Institutul Blecher, ediţia 62.

Moderator: Claudiu Komartin

Invitaţi:

Nicolae Coande

Teodora Coman – lectură & lansare Cârtiţa de mansardă, Max Blecher

Sâmbătă, 29 septembrie, 17.00, Librăria Humanitas

Lecturi de poezie:

Santha Attila

Michael Astner

Doina Ioanid

Dan Sociu – lectură & lansare Combinaţia, Casa de Pariuri Literare

Andrei Dosa

O. Nimigean

Emil Brumaru – lectură & lansare Cerşetorul de cafea. Opere, 3, Polirom

Închiderea Colocviilor

  

   Voilà!

Fren43210

   Deh! Dacă tot am zis că scriu...

                                                                                              Pentru Diana.

delir sistematic

patru

mă iei în braţe.

musculatura ţi se-atrofiază progresiv.

ajungem într-un punct în care

lupta pentru supravieţuire e mai vitală ca oricând.

trei

insuficienţă de tine.

alterarea inimii în fază avansată.

e permanent.

doi

stai o tură.

#de câte ori nu te-ai asigurat, scumpo?

adesea îţi spuneam să te uiţi în stânga 

(şi chiar şi-n dreapta),

ca nu cumva ambulanţa să te calce.

nu m-ai ascultat.#

unu

fii monstrul de sub patul meu.

trage cuvertura.

apucă-mi piciorul şi du-mă-n lumea ta.

zero

s-a terminat.

Poème de moi.

Just keep calm, Schatzi.

   Ei bine, a trecut şi săptămâna aceasta care pentru mine a fost pur şi simplu groaznică - un chin total. Mai mereu am fost stresată... 

   Nu am revenit cu un poem precum am spus... şi îmi pare rău... pentru mine. Sper că se iartă! Abia am putut respira în această săptămână (nu poţi ignora începerea şcolii; e prea evident că a început).
   Aaah! Cu sufletul la gură aşteptam ziua de luni, deoarece prima oră aveam desen. Dar nuuuu! De ce să nu se schimbe orarul?! Acum desen vom avea doar la sfârşitul săptămânii...
   Gata cu plânsul.

   Eram în pană de idei acum cinci minute, dar, mulţumită unui camarad, Vlad Pojoga, mi-am adus aminte că aş putea la fel de bine să postez un poem (unul de n ori mai bun decât orice mizerie pe care eu o creez) al unui poet care îl stimez, un om cu care am avut onoarea să mă întâlnesc, un om grozav: Claudiu Komartin.
   Mulţumesc, Vlad.

 "de ce mai avem nevoie de megafoane
când vocile noastre se aud atât de departe?" - Claudiu Komartin 

ne-am urcat pe ziduri
şi am încercat să controlăm totul 

am sărit în cele mai adânci lacuri
şi am încercat să le găsim fundul 

lungimi cantităţi densităţi maree 

am făcut hărţi pentru fiecare
obsesie de-a noastră
şi
am încercat să ne apropiem
într-un final
de perfecţiune 

am căutat o plajă pe o insulă
unde să găsim
ca pe-o comoară a piraţilor
toţi morţii pe care i-am vrea înapoi 

ne-am prins unul de celălalt
ca şi când atunci s-ar fi terminat totul.

Aaaand... it's gone

   Sunt trează de foarte mult timp, dar eu trăiesc o continuă înlănţuire de imagini, de fenomene psihice şi de idei care apar în conştiinţa omului doar în timpul somnului; trăiesc o pură iluzie! Zbor, mănânc fără să mă îngraş, trăiesc fără să respir, spun lucruri superbe fără să gândesc. Câteva exemple. 

   Cu părul despletit, nearanjat şi ciufulit din cauză pernei, cu cana de ciocolată caldă în mâna dreaptă, ciocolată preparată cu multă dragoste şi migală de mami, cu laptopul (din nou) în braţe şi cu gândul impertinent ce-şi permite să-mi zboare semeţ (parcă făcându-mi în ciudă) stau. Mă gândesc... ba la o persoană, ba la o carte dragă, ba la piesa pe care am văzut-o ieri, la teatru.

   Prima zi de şcoală a fost surprinzător de amuzantă şi destul de interesantă. Se pare că această vară şi-a pus amprenta pe unii dintre colegii mei destul de adânc (e de bine). Nu mă aşteptam la un început mai bun.

   Trec acum, pe cât de subit, pe atât de subtil, la un alt subiect.
   Procesare...
   Ei bine, nu am un subiect. Dacă ar fi să scriu despre ceva... Nu! Mai bine nu... Poate scriu un poem mai încolo.



   Totuşi, îmi permit să pun aici un poem grozav, un poem de Mircea Ivănescu:

Iubire nedesluşită 

să te îndrăgosteşti, atunci, în cele din urmă, de zăpadă, 

adică să ştii bine că e o iubire, în care se va sfârşi 

peste câteva săptămâni prezenţa ei, şi aproape un an 

după aceea are să trebuiască s-aştepţi, de-a lungul zilelor calde, 

sau prin nopţile reci, sau prin ceaţa, dar fără ca ea 

niciodată să-ţi apară înainte, sub paşi, pe mâini, sau 

pe faţă, în toate zilele acestea. (ca în adolescenţă, 

când citiseşi o dată că cea mai bună cale de a suporta 

indiferenţa ei este să ţi-o închipui plecată. doar că acuma 

nu ţi-o închipui absentă - ştii că nimic - ca-ntr-o moarte - 

nu ţi-o mai poate aduce acuma, aici, e ca o moarte). 

şi fără să te gândeşti la asta, ştiind 

că s-ar putea ca până la iarna viitoare tu să n-o mai iubeşti, 

zăpada - şi atunci? trebuie s-o iubeşti în zilele astea mărunte, 

umede, şi murdare, în care ceaţa - se spune asta - mănâncă zăpada, 

şi zăpada e ca o femeie bolnavă - şi tu o iubeşti - 

şi să ştii - fără să te mai gândeşti - c-are să se termine -

Un nou an. Un nou început.

   Frumos! Sunt mai mult decât mândră de mine. O, da. Ironia îmi revine treptat, treptat...
   Ei bine, am decis să mai dau şi eu pe blog (ştiu, 5 zile nu e chiaaaar atât de mult, but still).
   
   Mâine începem, oficial, şcoala. Not sure if happy... or sad.
   Anul trecut... Îmi aduc perfect aminte cum anul trecut doream cu ardoare să înceapă şcoală. Eram nerăbdătoare să-mi cunosc noii colegi, profesori şi... noua şcoală. God! Eram atât de timidă! Mă văd şi acum traversând, cu capul plecat, curtea şcolii. Norocul meu a fost că m-am întâlnit cu câţiva camarazi ce m-au ajutat să-mi mai piară sfiala, să îmi revin, să nu mai fiu aşa emoţionată. Da, eram emoţionată! Dar cine nu era? Era prima zi de şcoală, nu? Dar nu orice zi. Era prima zi de liceu.
   Bruştele perturbări fizice mă doborau. Simţeam cum o mie de cuţite îmi penetrau cu multă forţă stomacul şi inima. Extremităţile îmi erau reci de emoţie. Tremuram. Dar, cu toate acestea, eram fericită. Am început, în sfârşit, liceul. Adesea îmi auzeam verişoara "lăudând" anii de liceu, adesea îmi auzeam tatăl depânând amintiri cu foştii colegi şi prieteni amintiri din liceu, adesea vedeam filme cu liceeni... Mă întristau aceste lucruri... Dar nu şi atunci! Începeam liceul!
   Acum, după un an şi câteva zile, stau aici, cu o cană de ciocolată caldă în mâna dreaptă, cu o carte bună în stânga mea, cu laptop-ul în braţe, contemplând. Liceul m-a schimbat, spun eu. Masa de oameni grozavi pe care i-am întâlnit acolo m-au schimbat. Cărţile bune pe care le-am citit şi recitit m-au schimbat. Am ajuns să iubesc persoane pe care nici în vise nu puteam să le iubesc. Era interzis. Am ajuns să ţin la ei. Am încercat (iar Dumnezeu mi-e martor) să mă împac bine cu toţi şi toate, să-i iubesc, să-i ajut u.a.*. Eu spun că am făcut o treabă bună.
   Un nou an. Un nou început.
   Acum... let the waves take you, mates.

  P.S.: Găluşte cu prune. Ce bine mă cunoaşte buni.


*u.a. - und andere

Postare fără titlu... aparent.

*exersez zâmbetul în oglindă
indefinit 
nebunia m-aşteaptă la uşă.
ochii-clepsidră se scurg
                          se scurg
                              se scurg.

memorie continuă, 
de necontrolat,
automată.
prizonieră-n propria minte.

timpul mi-e irelevant.
trece prea repede
sau prea încet?
de fiecare dată în opoziţie 
cu felul în care aş vrea eu să fie.



   Poème de moi.

Titlul postării

aprinde cuptorul; mi-ai furat lumina ochilor. terminat.
#tentaculele copacului ating broasca
*râie*
trăiesc în fantezie.
#apucă umbra
aici nu se clipeşte nu se mişcă nu se respiră
ai grijă să nu dai delete
trezeşte-te din morţi şi ia cina în familie
#copiază-mi memoria translucidă din borcanul bunicii cu murături albastre
adună lume/ disecţia a-nceput deja
recepţie.
bateria râncezeşte în data expirării#
#ni s-a prescris că laudanumul se ia de două ori pe zi |după fiecare masă|
iarba radioactivă dezvoltă nimic
programaţi suntem de la opţiuni
muncesc să văd, dar n-am bani de auz
#*carbonul e mai ieftin decât aerul*
repaus. 
nu bate
boala mea are o mie de feţe
astăzi aleg boala cu faţă de ghips
astăzi e trei cu topping de mai
astăzi nu rezultă
Page Not Found
terminat.




   Poème de moi.

I am, I am, I am.

Ch. 20, The Bell Jar (1963)

Mad Girl's Love Song

Durere vie

Roboţii nu repară oameni.

Doar rănile încă îmi rânjesc.
Spuneai că pot dormi pe braţul tău
ca un cadavru purtat de apă.

Înghesuie-ntr-un cotlon îndepărtat
al sufletului tău consubstanţial cu al meu
sfiala.
Din ochi îţi curge sânge otrăvit.

O, inimă schingiuită,
datorită ei ajung o entitate inferioară...
Transformă-mă, dragă, într-o fiinţă superioară.

Ia-mă la tine;
porunceşte-mi laconic: vino,
şi eu să vin.
Amăgeşte-mă cu struguri, 
ademeneşte-mă-n ascunzătoare,
şi eu să vin.

Întotdeauna e aşa.



   Poem scris de moi.

MASKS