Un poem mi-a produs, stârnit o impresie foarte puternică, care a ajuns să mă intereseze în cel mai înalt grad. Pe scurt: am citit un poem senzaţional (de fapt, recitit), Dar aceasta este, totuşi, umila mea părere.
Vă invit să vă formaţi singuri o părere. Poezia o găsiţi cam peste tot pe internet. Deci nu este şi nu va fi nimeni privat de o asemenea beţie lirică. Fără alte reţineri...
Eternitate
Paşii ne cunosc abisul
Trupul ne plimbă cerul
Furtuna pierde bucăţi de carne
Tot mai vagă tot mai slabă
Este un început albastru
În acest peisaj terestru
Şi altul răzbunător
Ca un deget tăiat
Vezi doar ce femeia se rostogoleşte
Ca un fus
Şi copiază delta ei.
Pe delta apelor.
Poem de Max Blecher.
