Mă gândeam astăzi ce bine ar fi dacă toţi ar avea un blog. Genial! Dar mi-am adus repede aminte că majoritatea deţin unul, dar nu şi ce scriu este... ei bine, înghiţit de către public (sau de mine). Când mă gândesc la blog... îmi imaginez, de fapt, un fel de exil conştient de real, o... lume nouă, ca să spun aşa, o lume doar a ta, o lume care ţi-o creezi tu (dai sign up, şi gata contul!). Odată făcut contul... responsabilităţile vin. Cea mai mare ar fi (naşpa spus "ar fi", căci "este" totalmente) scrisul. Nu poţi avea un blog fără să scrii. Logic. A scrie nu e usor. Nu am spus că a fost, că este, sau că va fi.
Aş vrea, totuşi, să felicit o tânără domnişoară, care se întâmplă să mă onoreze fiind o tovarăşă respectoasă, silitoare, iubitoare, o tânără domnişoară ce bloggeruieşte (chiar dacă ar trebui să o mustru că bloggeruieşte pe wordpress).
O admir, o admir că are curajul să se exprime, să scrie. Este absolut genial, după cum am mai spus, să ai un blog.
http://iuliatpopa.wordpress.com/ este blogul ei.
Scrieţi, dragilor, scrieţi! Împărtăşiţi, citiţi, scrieţi!
